Diferența dintre transportul intern și cel internațional în e-Transport nu este de procedură, ci de întindere. Declarația, codul UIT și termenele funcționează la fel în ambele cazuri. Ce se schimbă este ce marfă intră sub obligație: pe teritoriul național sunt vizate bunurile din lista cu risc fiscal ridicat, în timp ce în transportul internațional obligația s-a extins, potrivit surselor de specialitate, la toate bunurile din 1 iulie 2024. Pragurile de vehicul și de cantitate rămân neschimbate.
Ce se declară la transportul intern
Obligația nu urmează camionul, ci operațiunea, iar cine declară în fiecare caz e tratat pe larg în ghidul despre cine declară în RO e-Transport. Pe teritoriul național, obligația pornește de la natura bunurilor. Lista bunurilor cu risc fiscal ridicat este stabilită prin OPANAF 802/2022 și, potrivit analizelor de specialitate, a rămas neschimbată în 2026: niciun cod din Nomenclatura Combinată nou adăugat, niciunul scos.
Categoriile acoperite, cu capitolele lor din Nomenclatura Combinată:
- legume, plante, rădăcini și tuberculi alimentari (capitolul 07);
- fructe comestibile (capitolul 08);
- băuturi alcoolice (pozițiile 2201–2208);
- sare, sulf, pământuri și pietre, ipsos, var, ciment (2505, 2517);
- îmbrăcăminte și accesorii (capitolele 61 și 62);
- alte articole textile confecționate (capitolul 63);
- încălțăminte (capitolul 64);
- fontă, fier și oțel (7213, 7214, 7228 și alte poziții din capitolul 72).
Încadrarea exactă se face pe codul NC de opt cifre al mărfii tale, nu pe categorie. Un capitol acoperit nu înseamnă că orice produs din el intră; lista din ordin nominalizează pozițiile. Detaliile, cu trimiterile la ordin, sunt în ghidul despre bunurile cu risc fiscal ridicat.
Ce se declară la transportul internațional
Aici se schimbă premisa. Potrivit surselor de specialitate care au urmărit modificările din 2024, obligația de raportare a transportului internațional de bunuri privește de la 1 iulie 2024 toate bunurile, nu doar cele cu risc fiscal ridicat. Tot din surse secundare vine și informația că sancțiunile au devenit aplicabile integral, după perioadele de grație, din 1 ianuarie 2026, inclusiv cele legate de datele de poziționare.
Marcăm asta explicit, pentru că diferența de sursă contează: pragurile și termenele de mai jos sunt citite direct în textul actelor normative, în timp ce extinderea la toate bunurile vine din presa de specialitate și din comunicările asociațiilor. Înainte de a schimba un proces intern, textul care decide este OUG 41/2022 cu modificările ulterioare.
Pragurile care se aplică în ambele cazuri
Trei lucruri se citesc greșit des în această frază.
Cele 2,5 tone sunt ale vehiculului, nu ale mărfii. Este masa maximă tehnic admisibilă din documentele vehiculului. O dubă goală de 3,5 tone rămâne peste prag.
Cele două praguri de marfă sunt alternative. Se declară dacă masa brută depășește 500 kg sau dacă valoarea depășește 10.000 lei fără TVA. O paletă de 120 kg de îmbrăcăminte de 40.000 de lei intră prin al doilea prag.
Pragurile se citesc pe partidă. Formularea cere ca ele să fie atinse pentru cel puțin o partidă din transport, nu pe totalul camionului.
| Criteriu | Transport intern | Transport internațional |
|---|---|---|
| Bunuri vizate | lista cu risc fiscal ridicat (OPANAF 802/2022) | toate bunurile, potrivit surselor de specialitate, din 1 iulie 2024 |
| Vehicul | masă maximă tehnic admisibilă ≥ 2,5 t | la fel |
| Marfă | > 500 kg brut sau > 10.000 lei fără TVA | la fel |
| Termen de declarare | maximum 3 zile înainte, până la punerea în mișcare | maximum 3 zile înainte, până la prezentarea la punctul de frontieră |
| Valabilitate cod UIT | 5 zile calendaristice | 5 zile; 15 la achiziții intracomunitare |
Cine declară, după sensul transportului
Pe scurt, după OUG 41/2022, art. 8–9: la import și la achiziție intracomunitară declară beneficiarul sau importatorul; la livrare intracomunitară, export și transport intern declară furnizorul sau exportatorul; pentru bunurile în tranzit sau în depozitare declară depozitarul. Organizatorul transportului — cel pe care clienții îl numesc, firesc, transportator — răspunde de vehicul și de datele de poziționare.
Împărțirea completă, pe fiecare tip de operațiune, e în același ghid. Pentru firmele nerezidente care încarcă sau descarcă în România, situațiile obișnuite sunt strânse în ghidul despre transportatorii străini.
Textul procedurii, cu articolele citate aici, este Ordinul comun ANAF/AVR 1.337/1.268/2024, publicat în Monitorul Oficial nr. 597 din 27 iunie 2024. Explicațiile oficiale, cu exemple pe tipuri de operațiuni, sunt în Ghidul ANAF RO e-Transport 2025.
Întrebări frecvente
Când este obligatoriu e-Transport pentru transportul intern?
Pentru transportul pe teritoriul național, obligația privește bunurile din lista cu risc fiscal ridicat, stabilită prin OPANAF 802/2022, dacă sunt îndeplinite și pragurile. Vehiculul trebuie să aibă masa maximă tehnic admisibilă de cel puțin 2,5 tone, iar bunurile să depășească 500 kg masă brută totală sau 10.000 lei valoare fără TVA, pentru cel puțin o partidă.
Ce praguri se aplică în e-Transport?
Ordinul comun ANAF/AVR 1.337/1.268/2024, art. 1 alin. 4, cere un vehicul cu masa maximă tehnic admisibilă de cel puțin 2,5 tone, încărcat cu bunuri de masă brută totală mai mare de 500 kg sau cu valoare mai mare de 10.000 lei fără TVA, aferente cel puțin unei partide. Cele două praguri de marfă sunt alternative: e destul ca unul singur să fie depășit.
Se declară toate bunurile în transportul internațional?
Potrivit surselor de specialitate, obligația de raportare în transportul internațional de bunuri s-a extins de la 1 iulie 2024 la toate bunurile, nu doar la cele din lista cu risc fiscal ridicat. Pragurile de vehicul și de marfă rămân aceleași. Verifică situația concretă în textul OUG 41/2022 și în procedura din Ordinul 1.337/1.268/2024 înainte de a construi un proces pe această regulă.
Un vehicul sub 2,5 tone trebuie declarat în e-Transport?
Nu. Pragul din Ordinul 1.337/1.268/2024, art. 1 alin. 4, privește masa maximă tehnic admisibilă a vehiculului, nu masa încărcăturii. Sub 2,5 tone transportul nu intră în obligația de declarare, indiferent de valoarea sau de natura bunurilor. Atenție însă că pragul se citește din documentele vehiculului, nu se estimează după cum arată mașina.
Cine declară la transportul intern și cine la cel internațional?
Pentru transportul intern și pentru livrarea intracomunitară sau export, obligația revine furnizorului sau exportatorului. La import și la achiziție intracomunitară declară beneficiarul sau importatorul. Pentru bunurile în tranzit sau în depozitare declară depozitarul. Organizatorul transportului, pe care clienții îl numesc de obicei transportator, răspunde de vehicul și de datele de poziționare.
